Sensibilitatea

Front 1

Definiti sensibilitatea

Back 1

Sensibilitatea reprezintă premisa biofiziologica a capacitatii de a avea senzatii. Ea este o proprietate funcţionala care permite inregistrarea, receptarea si interpretarea stimulilor

Front 2

Enumerati legile sensibilitatii

Back 2

Sensibilitatea omului este o functie dinamica si relationala, avand la baza trei categorii de legi
- psihofizice - (exprima dependenta dintre nivelul sensibilitatii (E) si intensitatea fizica a stimulilor )
- psihofiziologice - (reflecta dependenta senzatiei nu numai de proprietatile fizice ale stimulului, ci si de variatiile fiziologice in cadrul fiecarui analizator sau de interactiunea dintre analizatori.)
- socio-culturale - (exprima transformarile de perfectionare si optimizare sub influenta noilor tipuri de stimuli (verbali, muzicali, simbolici) si a formelor specifice de activitate (invatarea, munca)
-

Front 3

Legile psihofizice - legea proportionalitatii inverse

Back 3

Legea proportionalitatii inverse: cu cat nivelul sensibilitatii este mai ridicat, cu atat intensitatea fizica necesara pentru a provoca o senzatie va fi mai mica, si invers. (E= 1/I)

Front 4

Legile psihofizice: - legea pragurilor diferentiate

Back 4

Legea pragurilor diferentiate: pentru a determina o crestere abia constientizabila in intensitatea senzatiei actuale, este necesar sa adaugam o anumita ratie la intensitatea initiala a stimulului specific corespunzator (Legea Weber-Fechner). Dependenta dintre cresterea intensitatii stimulului si cresterea intensitatii senzatiei este logaritmica: in timp ce intensitatea stimulului creste in progresie geometrica, intensitatea senzatiei creste in progresie aritmetica. Aceasta lege se verifica numai pentru valorile medii ale stimulilor. Pentru intensitati extreme (prea slabe sau prea puternice), intensitatea stimulului trebuie sa creasca exponential pentru ca intensitatea senzatiei sa creasca abia sesizabil.

Front 5

Legile psihofizice - legea pragurilor absolute

Back 5

Legea pragurilor absolute: sensibilitatea continua este delimitata de doua praguri X, unul inferior (cea mai mica intensitate la care stimului poate produce o senzatie perceptibila), iar altul superior (cea mai mare intensitate la care stimulul produce o senzatie specifica). Intensitatea stimulilor cu o valoare inferioara pragului minim se numeste subliminala, iar inregistrarea lor de catre unele persoane este numita perceptie subliminala (inconstienta). Intensitatea stimulilor cu o valoare superioara pragului maxim se numeste supraliminala, iar efectul consta in senzatii foarte nespecifice de durere.

Front 6

Legile psihofiziologice - legea contrastului

Back 6

Legea contrastului reflecta efectul asupra nivelului sensibilitatii al interactiunii in timp si spatiu a doi stimuli specifici. Avem doua tipuri de contrast:
• Succesiv: face posibila scoaterea mai puternica in evidenta a unui stimul actual pe fondul actiunii anterioare a unui stimul de intensitate mai redusa sau de o alta nuanta: un sunet mediu va fi perceput ca fiind mai puternic daca inainte a actionat un sunet mai slab; acrul dupa dulce devine mai puternic, dar si invers.
• Simultan: se manifesta, cu precadere, in sfera perceptiei vizuale a culorilor si marimilor: negru pe fond alb, negru pe fond galben, albastru pe fond alb, rosu pe fond alb, etc. sau: doua persoane, una inalta, alta scunda, percepute simultan, ne apar in perceptie, prima – mai inalta decat este in realitate, iar a doua – mai scunda decat este in realitate.
Contrastul simultan este mult valorificat in pictura si arhitectura, iar cel succesiv, in muzica.

Front 7

Legile psihofiziologice - legea adaptarii

Back 7

Legea adaptarii reflecta modificarea nivelului initial al sensibilitatii in cadrul unui analizator, sub influenta intensitatii si a duratei de actiune a stimulilor specifici. Aceasta modificare se realizeaza in doua sensuri:
• Ascendent: nivelul sensibilitatii creste ca urmare a actiunii pentru o perioada relativ indelungata, 20-30min., a unui stimul de intensitate slaba (ex: sederea in intuneric timp de 30min. duce la cresterea de cateva mii de ori a sensibilitatii luminoase).
• Descendent: nivelul sensibilitatii scade, ca urmare a unei actiuni relativ indelungate a unui stimul de intensitate mare (ex: iluminatul puternic duce la scaderea considerabila a nivelului sensibilitatii luminoase).

Front 8

Legile psihofiziologice - legea sensibilizarii si depresiei sau legea interacţiunii analizatorilor.

Back 8

Legea sensibilizarii si depresiei se bazeaza pe interactiunea functionala a analizatorilor, exprimand cresterea sensibilitatii in cadrul unui analizator sub actiunea unui stimul specific asupra altui analizator (ex: spalarea cu apa rece dimineata ne invioreaza, dispare starea de somnolenta iar acuitatea vizuala este sporita. Aceasta din urma creste si mai mult daca ne tamponam ceafa cu apa rece sau gheata).
Această interactiune este de doua tipuri: a)interacţiunea intramodalase manifestă la nivelul unuia şi aceluiasi analizator atunci cand parţile componente ale unui analizator pereche se influenteaza reciproc provocand cresterea sensibilitatii (sensibilizarea) sau scaderea acesteia (depresia).
Stimularea cu o intensitate crescuta foarte
apropiata de pragul absolut superior provoaca în mod obisnuit scaderea nivelului sensibilitatii altor analizatori.
La baza interactiunii analizatorilor stau mecanismele zonelor de asociatie subcorticala.
Campurile neuronale care alcatuiesc ariile de proiectie corticala specializata pentru diversi analizatori trimit terminatii nervoase in zona subcorticala, terminatii care se extind si se intersecteaza cu cele ale altor zone de proiectie corticala. In mod evident efectele de interactiune vor fi mai ample intre analizatorii care au arii corticale invecinate. Un alt mecanism care poate fi invocat in explicarea interactiunii analizatorilor este cel al raporturilor dintre excitatie si inhibitie la nivel cortical. De exemplu, stimularea cu intensitate crescuta a unui analizator provoaca la nivelul ariilor lui de proiectie specializate de pe cortex un fenomen de inhibitie in zonele invecinate (depresie). Ulterior dupa incetarea actiunii stimulului de intensitate puternica zonele invecinate revin la nivelul initial al sensibilitatii (sensibilizare).

Front 9

Legile psihofiziologice - legea sinesteziei

Back 9

Legea sinesteziei se bazeaza tot pe interactiunea functionala a analizatorilor, reflectand relatia de transfer de la un analizator la altul: stimularea unui analizator produce si efecte senzoriale proprii altor analizatori, desi acestia nu au fost supusi stimularii. Cel mai frecvent, relatia de sinestezie se realizeaza intre analizatorul vizual si cel auditiv. Stimularea analizatorului auditiv determina, in cazul anumitor indivizi, si efecte cromatice (auz colorat).
Acest fenomen a constituit o preocupare a psihologilor inca de la inceputurile psihologiei experimentale dar trebuie sa spunem ca e greu de adus dovezi experimentale riguroase in sprijinul acestui fenomen. Stim doar ca persoanele care prezinta aptitudini native artistice sunt capabile sa descrie manifestari de sinestezie. Nu ne putem baza decat pe relatarile subiective ale unor persoane fara sa putem masura obiectiv aceste senzatii.
In schimb, cea mai buna demonstratie a faptului ca artistii dotati traiesc fenomene de sinestezie o constituie operele lor. Noi, in calitate de beneficiari, de exemplu putem sa traim un anumit tip de senzatii vizuale atunci cand audiem anumite piese muzicale sau putem sa traim anumite senzatii auditive, melodice atunci cand vizualizam o scena, o imagine, o pictura.

Front 10

Enumerati modalitatile senzoriale

Back 10

Senzaþiile vizuale
Senzaþiile auditive
Senzaþiile gustative
Senzaþiile olfactive
Senzaþiile cutanate
Senzaþiile proprioceptiv-kinestezice ºi de echilibru