Mai

Front 1

SUUSCITA

Back 1

SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. Din fr. susciter, lat. suscitare.

Front 2

PREVALENȚĂ

Back 2

PREVALÉNȚĂ s. v. dominare, precumpănire, predominare, predominație, prevalare. (Sursa: Sinonime)

Front 3

ANIMA

Back 3

ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare ; suflet].

Front 4

MOLCOM

Back 4

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] Din bg. mŭlkom.

Front 5

CIRCUMSPECT

Back 5

CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. Din lat. circumspectus, fr. circonspect.

Front 6

ŞUGUBĂȚ

Back 6

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor.

Front 7

INDUSTRIE

Back 7

INDÚSTRIE s. f. 1. ramură a producției materiale și a economiei naționale, care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară a produselor obținute.

Front 8

ECONOMIE

Back 8

ECONOMÍE ~i f. 1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distribuția și consumul bunurilor materiale. 2) la sing. Stare economică a unei ramuri de activitate umană. ~a industriei. 3) la sing. Știință care se ocupă cu studiul activității economice a societății umane.

Front 9

ZAPA

Back 9

ZAPÁ, zapéz, vb. I. Tranz. A schimba frecvent canalele la televizor cu telecomanda. (din fr. zapper)

Front 10

FEDERAȚIE

Back 10

FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumează și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. (Sursa: DEX '98)

Front 11

CONDAC

Back 11

CONDÁC1, condace, s. n. Cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei sărbători. – Din sl. kondakŭ. (Sursa: DEX '98)

Front 12

ANHEDONIE

Back 12

ANHEDONÍE s. f. incapacitate de a resimți plăcerea în situații normale. (< engl. anhedonia)

Front 13

COLINĂ

Back 13

COLÍNĂ1, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline.

Front 14

VERGĂ

Back 14

VÉRGĂ, vergi, s. f. Bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele.

Front 15

FLANCA

Back 15

FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. Din fr. flanquer.

Front 16

VERSANT

Back 16

VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți]

Front 17

DONJON

Back 17

DONJÓN, donjoane, s. n. Turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval.

Front 18

FORTIFICAȚIE

Back 18

FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio. (Sursa: DEX '98)

Front 19

GARNIZOANĂ

Back 19

GARNIZOÁNĂ s.f. 1. Trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc.

Front 20

CONSILIER

Back 20

CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare.

Front 21

PROPĂŞIRE

Back 21

PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta; Pro + păși (după lat. progredior).

Front 22

TUMUL

Back 22

TÚMUL ~i m. (la unele popoare antice) Ridicătură de pământ sau de piatră, în formă de con sau de piramidă, înălțată deasupra mormintelor, în scop de protecție. /<lat. tumulus

Front 23

STREAŞINĂ

Back 23

STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor, care apără pereții și fundațiile de ploaie. Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri.

Front 24

LEGITIM

Back 24

LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil.

Front 25

ÎNVETERAT

Back 25

INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.

Front 26

FÂŞNEAȚĂ

Back 26

FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață. (Sursa: DEX '98)

Front 27

INANIȚIE

Back 27

INANÍȚIE s.f. Slăbiciune fizică extremă, provocată de o alimentație insuficientă.

Front 28

MANIE

Back 28

MANÍE, manii, s. f. 1. Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p. ext. idee fixă care preocupă pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară. V. capriciu, toană.

Front 29

-MANIE

Back 29

-MANÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „obsesie patologică”. [< fr. -manie, cf. lat. mania, gr. mania]

Front 30

ZEL

Back 30

ZEL s. n. Râvnă, sârguință, ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus. (Sursa: DEX '98)

Front 31

INJONCȚIUNE

Back 31

INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar). Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. injonction.

Front 32

OBSCURANTISM

Back 32

OBSCURANTÍSM s. n. Stare de înapoiere culturală; atitudine ostilă, refractară față de tot ce reprezintă progres. Din fr. obscurantisme.

Front 33

SPORADIC

Back 33

SPORÁDIC, -Ă, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanțat, rar; împrăștiat, dispersat, răzleț, izolat; întâmplător; Din fr. sporadique.

Front 34

SINOPTIC

Back 34

SINÓPTIC, -Ă, sinoptici, -ce, adj. (Despre rubrici, date, tabele etc.) Care este întocmit astfel încât permite o privire generală asupra tuturor părților componente. Din fr. synoptique. Cf. germ. synoptisch.

Front 35

CONFLUENȚĂ

Back 35

CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.

Front 36

PERIPLU

Back 36

PERÍPLU, periple, s. n. (Livr.) Călătorie lungă pe mări și oceane; călătorie lungă (și anevoioasă). – Din fr. périple.

Front 37

ANEVOIOS

Back 37

ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaș, greu, 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

Front 38

FANFARONADĂ

Back 38

FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități imaginare; lăudăroșenie; Din fr. fanfaronnade.

Front 39

CALEIDOSCOP

Back 39

CALEIDOSCÓP ~oápe n. 1) Dispozitiv optic constând dintr-un tub cilindric opac, înzestrat cu mai multe fragmente de oglinzi, care, prin rotire, produce o infinitate de combinații de imagini multicolore (folosit ca jucărie). 2) fig. Succesiune rapidă de senzații sau de impresii vii și variate; amestec de senzații și impresii disparate. 3) Rubrică în presa periodică sau în programul emisiunilor de radio și televiziune cuprinzând informații extrem de variate.

Front 40

SUBVERSIV

Back 40

SUBVERSÍV, -Ă, subversivi, -e, adj. Care periclitează, subminează ordinea internă a unui stat; p. ext. care este împotriva ideilor, a valorilor acceptate în general. Din fr. subversif.

Front 41

TALGER

Back 41

TÁLGER ~e n. 1) Farfurie mică, plată. 2) Instrument muzical de percuție format din două discuri de alamă care, ușor lovit unul de altul, produce sunete puternice. /cf. ung. tálgyr

Hint 41

Front 42

EPICUR

Back 42

EPICURÍSM s.n. Doctrină filozofică materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, la baza căreia stă un ideal individualist, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine, susținând că cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, liniștea și nu activitatea.

Front 43

CHICINETĂ

Back 43

CHICINÉTĂ s.f. Bucătărie mică (în apartamente sau garsoniere).

Front 44

SCROBI

Back 44

SCROBÍ, scrobésc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta; Din bg. skrobja, scr. skrobiti.

Front 45

DIHOTOMIE

Back 45

DIHOTOMÍE s.f. 1. Diviziune în două părți, grupe sau specii; bifurcare. 2. (Log.) Împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni, care epuizează întreaga sferă a noțiunii împărțite. [Gen. -iei, var. dicotomie s.f. / < fr. dichotomie].

Front 46

CONDESCENDENT

Back 46

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.

Front 47

HIMERĂ

Back 47

HIMÉRĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră și coadă de șarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere

Front 48

SUBJUGA

Back 48

SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea și independența cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după fr. subjuguer].

Front 49

COMPLEZENȚĂ

Back 49

COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

Front 50

COPULAȚIE

Back 50

COPULÁȚIE, copulații, s. f. 1. Unire a două celule de sex opus. 2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation. (Sursa: DEX '98)

Front 51

PLACID

Back 51

PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniștit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din fr. placide. (Sursa: DEX '98)

Front 52

FISTICHIU

Back 52

FISTICHÍU adj v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu. (Sursa: Sinonime)

Front 53

PROMISCUITATE

Back 53

PROMISCUITÁTE s. f. 1. amestec eterogen de persoane. 2. conviețuire în condiții de mizerie a mai multor persoane de sex diferit, conviețuire în imoralitate. (< fr. promiscuité) (Sursa: MDN)

Front 54

SUBMINA

Back 54

SUBMINÁ vb. I. tr. A dărâma; a ataca, a lovi (pe ascuns prin intrigi și uneltiri). [< sub- + mina].

Front 55

MILITA

Back 55

MILITÁ vb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr. militer, it., lat. militare]. (Sursa: DN)

Front 56

INJONCTIUNE

Back 56

INJONCȚIÚNE, injoncțiuni, s. f. (Rar). Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal.

Front 57

DESTIN

Back 57

DESTÍN ~e n. 1) Forță supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui.

Front 58

STĂVILI

Back 58

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva.; Din stavilă.

Front 59

CUVIINȚĂ

Back 59

CUVIÍNȚĂ ~e f. Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă.A găsi (a crede, a socoti) de ~ a crede că este potrivit. După ~ după cum se cuvine. Bună-~ atitudine cuviincioasă; decență.

Front 60

PATETIC

Back 60

PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. (Sursa: DEX '98)

Front 61

AUSTER

Back 61

AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. Sobru, cumpătat, sever. Om auster. Viață austeră. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectură austeră. [Pr.: a-us-] – Din fr. austère, lat. austerus. (Sursa: DEX '98)

Front 62

SPIRITUALISM

Back 62

SPIRITUALÍSM n. Concepție filozofică conform căreia esența realității este substanța spirituală imaterială, care există independent de materie. /<fr. spiritualisme (Sursa: NODEX)

Front 63

SURESCITAT

Back 63

SURESCITÁT, -Ă, surescitați, -te, adj. Iritat peste măsură, adus într-o stare de mare tensiune nervoasă. [Var.: surexcitát, -ă adj.]

Front 64

DIATRIBĂ

Back 64

DIATRÍBĂ, diatribe, s. f. Critică violentă (și răutăcioasă); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] Din fr. diatribe, lat. diatriba.

Front 65

LASCIV

Back 65

LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus. (Sursa: DEX '98)

Front 66

DEDA

Back 66

DEDÁ vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [Cf. lat. dedere, după da]. (Sursa: DN)

Front 67

FRENEZIE

Back 67

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie. (Sursa: DEX '98)

Front 68

ACCEDE

Back 68

ACCÉDE, accéd, vb. III. (Livr.) Intranz. A avea acces (1), a ajunge la ceva, undeva. – Din fr. accéder.

Front 69

PRAGMATISM

Back 69

PRAGMATÍSM s. n. Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util și avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme.

Front 70

STOICISM

Back 70

STOICÍSM n. 1) (în antichitatea greco-romană) Curent filozofic conform căruia omul trebuie să se conducă după rațiune și să înfrunte cu fermitate și curaj toate vicisitudinile vieții. 2) Atitudine plină de bărbăție și curaj; tărie sufletească.

Front 71

AFABIL

Back 71

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. (Sursa: DEX '98)

Front 72

PERORA

Back 72

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc; Din fr. pérorer.

Front 73

INCASABIL

Back 73

INCASÁBIL, -Ă, incasabili, -e, adj. Care nu se sparge (ușor). – Din fr. incassable.

Front 74

DITIRAMB

Back 74

DITIRÁMB ~i m. 1) Poem liric antic, dedicat zeului Dionisos și recitat la serbările dionisiace. 2) Laudă exagerată adusă cuiva; elogiu emfatic; panegiric. /<fr. dithyrambe, lat. dithyrambus

Front 75

SUROGAT

Back 75

SUROGÁT s.n. Produs sau preparat care poate înlocui un alt produs (rar, scump etc.), cu care are calități oarecum asemănătoare; succedaneu. ♦ (Fig.) Contrafacere, falsificare.