Subiect Iii - Vers Commentárok

Front 1

Dublu eponim: 2 personaje-simboli. Fiecare nume este însoțit de un atribut care le definește statutul: rigă, adică rege, laponă, ființă umană. Numele sugestive, arătând lumea din care provin: Crypto este o ciupercă, numele definiind recele, umedul, întunecatul. Enigel înseamnă înger, ea simbolizând puritatea și superioritatea. Repartizarea numelor trimite la perechea bărbat-femeie evocă alte povești de iubire cu final tragic: Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. Aici sunt diferite, fiind că fac parte din regnuri diferite. Ea aparține umanului, iar el, regnului vegetal. Crypto este „sterp” și „nărăvaș”, iar lapona este „mică, liniștită” , „prea cuminte”.

Back 1

• Riga Crypto și lapona Enigel – Titlu

Front 2

Urmărește în mod alegoric două situații: aspirația spre perfecțiune a lui Enigel, și dorința lui Crypto de a-și depăși condiția, alegoria rezultând din nunta ratată a celor doi. Subiectul este despre o nuntă neîmplinită, povestită în cadrul altei nunți împlinite, reale.

Back 2

• Riga Crypto și lapona Enigel – Tema

Front 3

Poezia este alcătuita ca o povestire în ramă, având două părți inegale, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă: una împlinită, ce constituie cadrul pentru cealaltă nuntă, neîmplinită. Prima parte, formată din primele patru strofe, constituie rama poveștii, sau Prologul. Fiind o poezie epică opera are o structură narativă rezultată din prezența personajelor-simbol, din modurile de expunere, din reperele de timp și de spațiu nedefinite, transpunând întreagă poveste în planul fantasticului. De asemenea scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de „lirismul de măști”, personajele având semnificații simbolice multiple.

Back 3

• Riga Crypto și lapona Enigel – Structură

Front 4

În prolog, se conturează, pe scurt, atmosfera de la nuntă reală, adica la spartul nunții, când nuntașii au plăcerea cântecului și a vorbei. Primele patru strofe sunt organizate sub forma unui dialog dintre menestrelul „trist” și un „nuntaș fruntaș”. Menestrelul are rol de narator-martor realizând legătura dintre cele două nunți. Nuntașul îl roagă pe menestrel să cânte un cântec „stins. Încetinel”, rugămintea fiind repetată de trei ori, dovadă cele trei forme ale verbului „a zice” la imperativ: zi-mi, zi-l, zi-mi-l . Modul cum trebuie spus cântecul ilustrează diferite stări de spirit ale trubadurului, dar și ale ascultătorului, iar rugămintea repetată este ca un ritual al spunerii unui povești, necesară pentru intrarea în atmosferă mitică.

Back 4

• Riga Crypto și lapona Enigel – Partea I

Front 5

Formează restul poeziei și redă povestea despre nunta imaginară, prezentată în mai mlte tablouri poetice, în funcție de situațiile narate: portretul și împărăția lui Crypto, portretul, locurile natale, și oprirea din drum a lui Enigel, întălnirea celor doi, chemările de trei ori ale rigăi, urmate de primele două refuzuri ale laponei răspunsul laponei și refuzul categoric, motivat prin relevarea relației dintre simbolul solar și propria condiție, încheierea întâlnirii și pedepsirea rigăi, în finalul baladei, pentru depășirea condiției sale.
Modurile de expunere sunt ale epicului, marcate într-o anumită ordine: descrierea, dialogul și naratțiunea. În secvența descriptivă, de la începutul părții a doua, se fixează și expozițiunea prin introducerea protagoniștilor și descrierea mediului lor, realizată în antiteză. Intriga poveștii rezultă din această diferență susținută și de numele protagoniștilor. Crypto, cel cu „inima ascunsă”, lipsit de viață, este o ciupercă, deci simbolizează mediul umed, rece, umezeala perpetuă, așa cum rezultă din versurile „În pat de râu şi-n humă unsă, / Împărăţea peste bureţi/ Crai Crypto, inimă ascunsă,”. Spațiul lui este caracterizat printr-un amestec de elemente matriciale – apă & pământ – deci este un spațiu impur, în relație cu inferioritatea regelui.
Lapona este diferită, ea vine din „În ţări de gheaţă urgisită, ”, de la pol, spațiu rece, ceea ce explică aspirația ei spre soare, spre căldură. Singura lor asemănare este statutul superior în interiorul propriei lumi: el este regele plantelor inferioare care nu înfloresc, iar ea îsi conduce turmele de reni la pășunat către sud, fiind stăpâna regnului animal, reprezentând ipostaza cea mai evoluată a umanului. Cei doi ajung să se întălnească, pentru o clipă, în visul fetei, iar această întălnire reprezintă ipostaze ale existenței, fiecare trăind experiențe diferite. Drumul laponei spre sud simbolizează inițierea, iar popasul la Crypto constituie o tentație pe care ființa umană trebuie s-o depășească.

Back 5

• Riga Crypto și lapona Enigel – Partea II – Expozițiunea și Intriga

Front 6

Se prezintă cetapele întălnirii lor, conținând cele trei chemări ale regelui, rostite ca un descântec. În prima chemare el vrea să o atragă pe Enigel în lumea lui. Pentru a fi convingător, îi oferă bunătăți, dulceață și fragi, ce reprezintă elementele ale lumii sale vegetative. Chemarea lui ale rezonanșele unei incantații, repetând numele fetei de două ori: „- Enigel, Enigel, /Ţi-am adus dulceaţă, iacă. /Uite fragi, ţie dragi, /Ia-i şi toarnă-i în puiacă.” Enigel îl refuză politicos „Mulţumesc Dumitale. / Eu mă duc să culeg / Fragii fragezi, mai la vale.”, fapt care îl surprinde pe Crypto, determinându-l să fie mai insistent, cemând-o a doua oară: „Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, /Dacă pleci să culegi, /Începi, rogu-te, cu mine.” Acceptarea culesului demonstrează capacitatea lui de sacrificiu, dorinșa de a-și depăși limitele. Lapona îl refuză din nou: „Lasă. - Aşteaptă de te coace.” , invocând lipsa de maturitate. Așa cum rezultă din enumerarea de atribute: „blând” , „umed” și „plăpând”. Crypto este încă necopt, deci imatur, nepregătit pentru a începe o nouă aventură sau o altă etapă a existenței lui. În ciuda celor două refuzuri, Crypto îsi încearcă norocul a treia oară, dar este refuzat, motivul fetei fiind relația ei cu soarele : „Mă-nchin la soarele-nţelept.”

Back 6

• Riga Crypto și lapona Enigel – Partea II – Desfășurarea acțiunii

Front 7

SE poate observa diferența de semnificații referitoare la efectele razele soarelui asupra celor doi. În timp ce pentru Enigel soarele înseamnă viață, pentru Crypto soarele este dăunător, provocându-i moartea. Soarele este simbolul existenșei spirituale, al împlinirii umane, în antiteză cu umbra, simbol al existenșei instinctuale, sterile, vegetative.
În final descântecul lui Crypto se întoarce împortiva lui, el devenind o victimă apropriei nebunii, a propriului vis, încercarea de a ieși din limitele sale fiindu-i fatală. El este conștient că a exagerat în dorința de a pătrunde într-o lume inaccesibilă, iar revenirea la lumea sa este tardivă, pentru că soarele l-a ucis, „se oglindi în pielea-i chială”. Oglindirea soreleui provoacă degraderea lui Crypto, astfel că finalul poveștii este tragic. Riga devine o ciupercă otrăvitoare, condamnat să trăisacă mai departe cu alți reprezentanți degrradați ai regnului său „Cu Laurul-Balaurul,” „Cu măsălariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă.

Back 7

• Riga Crypto și lapona Enigel – Partea II – Finalul

Front 8

Este unul de avertisment: încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia. Ființa superioară, Enigel, rezistând tentației iubrii, a reulit să-și continue drumul spre soare, drumul spre sud simbolizând dorința de îmbogățire a sufletului, a înălțării spirituale. Lapona semnifică Rațiunea, iar Crypto, instinctul, cărruia micuța Enigel i-a rezistat. În final victoria este a rațiunii, văzută sub semnul soarelui înțelept, și a sufletului-fântăna. Adevărata nuntă este a trupului cu spiritul și cu viața în sine. Pentru ilustrarea alegoriei nunții imposibilie, poetul folosește trei mituri fundamentale de origine greacă: mitul soarelui, mitul nunții și mitul oglindirii rzaelor solare.
Mesajul mai transmite un principiu al poetului legat de semnificația iubrii, principiu ce răstoarnă concepția tradițională, potrivit căreia, iubriea produce miracole. De dată această, iubirea se supune rațiunii, supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat.

Back 8

• Riga Crypto și lapona Enigel – Mesajul

Front 9

Sunt utilizate epitetul și antiteza: dialogul între riga și laponă este construit pe baza antitezelor: spirit/materie, rațiune / instinct, soare / umbră, lumină / întuneric. Prozodia la început estede factură clasică, prin cele patru catrene cu rimă încrucișată, și măsură de 8-9 silabe. Pe parcursul poeziei prozodia se schimbă, în funcție de mesaj, fiind prezente elemente moderniste.

Back 9

• Riga Crypto și lapona Enigel – Partea II – Stilistic

Front 10

Denotativ – metal, Greutate – apăsare, sufocare , culoare – angoaza, monotonitate, maleabil – labilitate psihică, sonoritatea surdă – închiderea definitiv a spațiului existențial fără eliberare
Conotativ – Denotativ Sugerează! => starea de spirit de tensiune existențială

Back 10

• Plumb – Titlu

Front 11

Exprimă starea de melancolie, tristețe, singurătate

Eul liric simțindu-se sufocat spiritual într-un spațiu claustrat, o lume în care trăiește dar care nu îl înțelege => poate fi interpretat ca artă poetică

Back 11

• Plumb – Idea Poetică

Front 12

Condiția de damnat a poetului, aflat întru-n societate ostilă, superficială și chiar artificială, o lume lipsită de aspirații și părăsită de sentimentul iubirii, singură modalitate ce ar face posibilă communicarea între oameni (relația poet-lume)

Back 12

• Plumb – Tema

Front 13

Discursul liric este organizat în două catrene construite pe baza Paralelismului
Leitmotivul, cuvânt cheie fiind “Titlu”
2 secvențe poetice – 2 planuri ale realități – exterioare, obiective (‚cimitir’, cavou, flori de plumb), interioară – subiectivă raportează la iubire pierdută, disperarea

Back 13

• Plumb – Structura

Front 14

Surprinde elementele ale cadrului natural, spațiului închis, apăsător în care eul liric se simte claustrat, fiind singur
Motivul “casa-cavou” ce prezinte decorul funerar:
Întregul decor este caracterizat prin impresia de apăsare, de mohorât – în relație cu plumb, totul fiind lipsit de viață
Inclusiv florile sunt marcate de această Împietrire (însă flori = frumos, vitalitate)
Imaginea descrisă este Statică, vântul producând efecte sonoare stridente – Moartea
Imaginea auditivă prin verbul “scârțăiau” (onomatopoeic) – Poluare fonică
Iritare, deranjat de zgomotele din natura
Cadrul temporal, absența luminii, și culoarea – toamna târzii, nocturn

Back 14

• Plumb – Strofa I. - 1

Front 15

Planul interior al poetului (împietrirea naturii( poetul aflându-se sub semnul tragicului – stare declanșată probabil de moartea iubitei – moartea iubirii ca modalitate de Communicare între oameni
Apar mărcile eului liric – Idea de posesie “Amorul meu” – Subiectivitate
Cauza pentru starea deprimată – Dormeau întors amorul meu de plumb
Dormire întors – Asociat cu întoarcerea cu fața spre apus – celealtă lume, mai apărut și în Baltagul
Amorul mort are semnificația generalizatoare – iubire care s-a răcit – lipsă de communicare între oameni, lipsa de buna întelegere transformând în înstrăinare și chiar ură.
Dispariția iubirii – eul liric este amenințat de izolare totală.
Tensiune maximă: “și-am început să-l strig” starea de insuportabilitate, strigătul fără ecou, și este continuu (am început, dar niciun semn de sfârșire)

Back 15

• Plumb – Strofa II.

Front 16

Ultimul vers – Amplificarea sentimentului de disperare, motivul Aripile = Zborul, Eliberare; Constientizarea că n-are șansă de Eliberare
Aripile – metaforă, atârnau în jos – Căderea bruscă, grea, asociată cu întrare în pâmănt (moartea)
Fără iubire – zborul este imposibil
Încremenirea relațiilor interumane, eul liric lamentează singurătatea (Stam singur)

Back 16

• Plumb – Ultimul vers

Front 17

Utilizarea abundent[ a Consoanelor grele (g, b, n, l , p)

Vocale închise (o, i, u)

Terminația consonantică a versurilor (b, t)

Verbele statice la imperfect – timpul continuu, permanență, adânc, întors, dormeau – somn profund, veșnic

Sintactic – refrenul simbolist

Back 17

• Plumb – Simbolism - Fonetic, morfologic, sintactic

Front 18

rimă masculină, rimă îmbrățișată, 10 silabe, iambic + amfibrachul

Back 18

• Plumb – Simbolism - Prozodia

Front 19

Creația literară în faza de meșteșug
Legături dintre generați – responsabilitatea urmașilor față de strămoșilor – obligația urmașilor de a păstra și respecta valorile morale predate de la strămoși. Creația devine o moștenire spirituală – lăsată câtre un tată spiritual unui fiu spiritual.

Back 19

• Testament – Tema

Front 20

Denotativ – act juridistic
Conotativ – creația argheziană lăsată de poet prin testmaent câtre cititor / urmaș
Motivul central: cartea cu sens metaforic identificat la nivelul poeziei și prin alte structuri sinonime: “hrisovul cel dintâi”, “cuvinte potrivite”, “dumnezeu de piatră”, “vioară”, “slova de foc”, “slova făurită”

Back 20

• Testament – Titlu

Front 21

5 strofe cu număr inegal de versuri (cerințe prozodiei moderniste)
3 secvențe
Secvența I – strofele 1,2
Sugerează legătura dintre generați respectiv străbuni, poet, citiroi
Secvența II – strofele 3,4
Redă rolul social, etic și estetic al poeziei
Secvența III – strofa 5
Reprezintă concluzia referitoare la unitatea dintre talent și muncă, poezia fiind condiționată de îmbinarea acestora

Back 21

• Testament – Compoziția

Front 22

Incpitiul, primele 2 versuri, se organizează sub forma unui monolog liric între tată și fiu (strămoși / urmași, robi/domni) – Ipostazele eului liric
Forma Monolog adresat – se rezultă din combinația pron. Pers II și I: “Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, „ (Decât un nume adunat pe o carte, ) Anunță și tema stabilind și încadrarea în artă poetică.
Verbul la viitor forma negativă exprimă legătura cu urmași („după moarte”)
Iar are rolul de avertisment pregâtind urmași în legătura cu bunurilor moștenite (spirituale, nu materiale)
Adverbul “decât” transmite modestie (susținută și de articole nehotărăte „o carte”, „un nume”) – dorința de-ai lăsa pe urmași să-i aprecieze valoare a poeziilor sale

Este amintită prezența străbunilor fiind menționată și dificultatea drumului parcurs de la ei până să ajungă la libertate. Este un drum al cunoașteri, al accumulărilor spirituale în timp „Prin râpi şi gropi adânci / Suite de bătrânii mei pe brânci”

Ultimul vers al primei strofe „Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” – definește structura de monolog adresat prin vocativul (fiule), se identifică o prima definiție a cărți –„o treaptă” în evoluția societăți, în calea cunoașteri

Back 22

• Testament – Secvența I – Strofa I

Front 23

Mesajul adresat cititorului se continuă în strofa a doua prin verbul la imperativ „Aşeaz-o (cu credinţă căpătâi.)”
Cartea primește a 2. definiție „Ea e hrisovul vostru cel dintâi. ” cu semnificația nouă fiind considerat documentul fundamental pentru generați următori

Back 23

• Testament – Secvența I – Strofa II

Front 24

Debutează cu o subodinată finală „Ca să schimbăm, acum, întâia oară” urmată de o însiruire de elemente ce definesc lumea obiectelor:
„Sapa-n condei şi brazda-n calimară”
idea centrală din strofa a III fiind paralelismul și suprapunerea cu lumea obiectelor
Se ilustrează substituirea munci grele, manuale caracteristici robilor cu munca mai ușoară a domnilor, al intelectualilor.
Se dezvăluie faptul că poet = meșteșugar de cuvinte desfâșurând o activitate tot atât de dificilă ca cea strămoșilor
Ca să exprimă dificultatea procesului de creație autorul recurge la mijloace lingvistice definitorii – ce dă o impressie de o rețetă pentru creația perfectă
Abundență de verbe la pers. I., sg. Trecut („am ivit” , „le-am prefăcut”, „am luat”( asociate cu substantive, unele alcătuind structuri de oximoron) formez o Enumerație amplă (de acțiuni făcut de eul liric) => Caracterul de confesiune
Cuvintele se metamorfoza, păstrându-și valoare expresivă rezultând de aici rolul dublu al poeziei: instrument al pedepsei dar și ca mijloc de încăntarea sufletului: „Am luat ocara, şi torcând uşure / Am pus-o când să-mbie, când să-njure. „
Așa se identifică și oximoronuri:
„Făcui din zdrenţe muguri şi coroane. „
(zdrențe definiind lumea strămoșilor care devin muguri (speranța) și coroane (noblețea)

„Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere” – reprezintă elementul cheie pentru atașamentul poetului fața de suferința strămoșilor prin intermediul poeziei: trecutul se sacralizează și devine veșnice idea transmisă prin sintagma „Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră, „

Back 24

• Testament – Secvența II – Strofa III

Front 25

Solidarizează poetului cu suferința strămoșilor „Durerea noastră (surdă şi amară)”
Revolta poetului se continuă atingând punctul maxim utilizând cuvintele ce definesc estetica urătului: „Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”
Apare idea transormări socialului în estetic: poezia devine o vioară
„O grămădii pe-o singură vioară,” exprimând acel cântec de slavă închinat strămoșilor.
În esență poezie dobândește un caracter justițiar, poetul încercând să răzbune suferința robilor „Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte”

Back 25

• Testament – Secvența II – Strofa IV

Front 26

Concluzia: perfecțiunea, artă = îmbinarea talentului cu efortul (“slova de foc” – talent, harul divin
“slova făurită” – efortul, priceperea și plăcerea munci)
Creatorul apare în mod modest „Robul a scris-o, Domnul o citeşte, „ – și cititorul în mod admirat.

Back 26

• Testament – Secvența III – Strofa V