Use LEFT and RIGHT arrow keys to navigate between flashcards;
Use UP and DOWN arrow keys to flip the card;
H to show hint;
A reads text to speech;
130 Cards in this Set
- Front
- Back
- 3rd side (hint)
|
NEVOLNIC
|
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj. (Pop.) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat.
|
|
|
|
INELUCTABIL
|
INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil.
|
|
|
|
TĂGĂDUI
|
TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți
|
|
|
|
PROLETAR
|
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic.
|
|
|
|
FRUGAL
|
FRUGÁL, -Ă adj. (Despre mese) Care constă din mâncare puțină și simplă; sobru.
|
|
|
|
ECHIVOC
|
ECHIVÓC, -Ă, echivoci, -ce, adj., s. n. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu, Suspect, îndoielnic. Expresie, atitudine, situație ambiguă.
|
|
|
|
NĂZUINȚĂ
|
NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecvență spre ceva; aspirație, tendință.
|
|
|
|
CONSECVENT
|
CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv.. s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis. (Sursa: DEX '98)
|
|
|
|
PROLIX
|
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea complicat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat.
|
|
|
|
ELUDA
|
ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. Din fr. éluder, lat. eludere.
|
|
|
|
DOSNIC
|
DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat.
|
|
|
|
PULSIUNE
|
PULSIÚNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1).
|
|
|
|
PRISPĂ
|
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie.
|
|
|
|
LITERAT
|
LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, poet, romancier
|
|
|
|
UBICUU
|
UBÍCUU ~ă (~i, ~e) livr. Care se află concomitent peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent.
|
|
|
|
UTOPIE
|
UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Ideal, concepție politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condițiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil; Din fr. utopie.
|
|
|
|
FRUST
|
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. (Livr.). 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar.
|
|
|
|
STOIC
|
STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții.
|
|
|
|
VICISITUDINE
|
VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. (Livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință.
|
|
|
|
VIRTUTE
|
VIRTÚTE s. f. 1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală. ◊ castitate, curățenie. 2. în virtutea... = pe baza, ca urmare a...
|
|
|
|
CONVOI
|
CONVÓI s.n. Șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). Șir de persoane care merg într-o anumită direcție, pe un anumit drum etc.; coloană.
|
|
|
|
LAGĂR
|
LÁGĂR ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; cantonament; campament; tabără; bivuac. 2) Loc unde sunt închiși prizonierii de război sau deținuții politici.
|
|
|
|
CAPITULA
|
CAPITULÁ vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. (Fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins.
|
|
|
|
PRICI
|
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune.
|
|
|
|
ZDROABA
|
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. Din zdrobi (derivat regresiv).
|
|
|
|
BARACĂ
|
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. - Var.: (reg.) barátcă s. f.]
|
|
|
|
DECIMA
|
DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra. (Sursa: Sinonime)
|
|
|
|
ATROCITATE
|
ATROCITÁTE s.f. 1. Cruzime. 2. (Concr.) Faptă înspăimântătoare; grozăvie. [Cf. fr. atrocité, it. atrocità, lat. atrocitas]. (Sursa: DN)
|
|
|
|
NECROLOG
|
NECROLÓG s. n. 1. discurs, scriere în care se expun viața și meritele unui decedat. 2. anunț mortuar.
|
|
|
|
PROLIFIC
|
PROLÍFIC adj. 1. prăsitor, (pop.) puios, (reg.) prăselnic, prăsilos. (Animale sterpe și animale ~.) 2. v. fecund. 3. fecund, prodigios, productiv. (Un scriitor ~.)
|
|
|
|
BOEM
|
BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale.
|
|
|
|
DOGMĂ
|
DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil
|
|
|
|
SCEPTICISM
|
SCEPTICÍSM s. n. 1 Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2 Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva.
|
|
|
|
PSIHIC
|
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ.Din germ. psychisch, fr. psychique.
|
|
|
|
ECLEZIAST |
ECLEZIÁST s. n. Una din părțile Bibliei, atribuită împăratului Solomon. [Pr.: -zi-ast] Din fr. ecclésiaste. |
|
|
|
ECLEZIASTIC
|
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus. (
|
|
|
|
CHINTESENȚĂ
|
CHINTESÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc.
|
|
|
|
APODICTIC
|
APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil.
|
|
|
|
INLESNI
|
ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de înfăptuit, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune.
|
|
|
|
PARICOPITAT |
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. |
|
|
|
RIZOM
|
RIZÓM, rizomi, s. m. Tulpină subterană simplă sau ramificată, lipsită de clorofilă, a anumitor plante, cu aspect asemănător rădăcinii, de care se deosebește prin prezența mugurilor la subsuoara unor frunze rudimentare, în formă de solzi, și prin structura internă.Din fr. rhizome.
|
|
|
|
PEREN
|
PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil.
|
|
|
|
COMODAT
|
COMODÁT s. n. (Rar) Împrumut făcut pentru o folosință curentă; Din fr. commodé, lat. commodatus.
|
|
|
|
BAZALT
|
BAZÁLT, bazalturi, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje.Din fr. basalte, lat. basaltes.
|
|
|
|
INCANDESCENȚĂ
|
INCANDESCÉNȚĂ s.f. Stare a unui corp care răspândește lumină din cauza temperaturii înalte la care se află. Lampă cu incandescență = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza].
|
|
|
|
PAROH
|
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. Din lat. parochia, germ. Parochie.
|
|
|
|
PARACLISER
|
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic; Paraclis + suf. -er.
|
|
|
|
DISIPA
|
DISIPÁ, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură.
|
|
|
|
RIGOLĂ |
RIGÓLĂ s.f. Șanț mic destinat scurgerii sau drenării apei. Adâncitură de-a lungul marginilor unei străzi pentru scurgerea apelor până la gurile de canal. |
|
|
|
ARȚAR
|
Arţarul este un arbore rezistent, preţuit atât pentru lemnul său, cât şi pentru efectele terapeutice ale frunzelor, siropului şi fructelor. Arţarul rareori depăşeşte 20 m în inaltime, formează o coroană arcuită simetric, pe un trunchi mai degraba scurt.
|
|
|
|
CANT |
CANT, canturi, s. n. 1. Muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor.; Din germ. Kante. |
|
|
|
PARAPET
|
PARAPÉT s.n. 1. Perete scund (pentru sprijinire) ridicat la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor etc. ♦ Flancurile vasului deasupra punții. 2. Întăritură (de pamânt, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificații. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. parapet, germ. Parapett, it. parapetto – păzește pieptul].
|
|
|
|
REDINGOTĂ
|
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.
|
|
|
|
TALAR
|
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități militare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.
|
|
|
|
IEZUIT |
IEZUÍT, Ă, iezuiți, te, s. m. (și adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (Adjectival) Atitudine iezuită; Din fr. jésuite, germ. Jezuit. |
|
|
|
GRINDĂ
|
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții.
|
|
|
|
LIZIERĂ |
LIZIÉRĂ, liziere, s. f. 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit. 2. Fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea tesaturii
|
|
|
|
ESTRADĂ
|
ESTRÁDĂ s.f. 1. Scenă, platformă (uneori improvizată) într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzică) de estradă = concert, spectacol, muzică cu caracter ușor, variat, distractiv, satiric; teatru de estradă = teatru unde au loc spectacole de estradă. 2. Parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. [< fr. estrade]. (Sursa: DN)
|
|
|
|
EMFAZĂ
|
EMFÁZĂ s. f. 1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză. 2. mod de exprimare care denotă emfază (1). (< fr. emphase, lat., gr. emphasis)
|
|
|
|
GNOSEOLOGIE
|
GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis=cunoaștere, logos= știință].
|
|
|
|
TENEBRE
|
TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă; Din fr. ténèbres, lat. tenebrae.
|
|
|
|
ANTROPOFAG
|
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; Canibal. [ fr. anthropophage, cf. gr. anthropos =om, phagein= a mânca].
|
|
|
|
VERANDĂ
|
VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.
|
|
|
|
AMURG
|
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul. Loc. adv. În amurg = pe înserate.; Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. Din a3 + murg „amurg”.
|
|
|
|
AUTOCRATIC
|
AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus; Din fr. autocratie.
|
|
|
|
EDIFICA |
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica (III, 5), a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica; Din fr. édifier, lat. aedificare. |
|
|
|
BURDUF |
BURDÚF ~uri n. 1) Sac făcut din piele netăbăcită sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru păstratul sau transportul diferitelor produse (brânză, făină, apă, vin etc |
|
|
|
MIRISTE |
MÍRIȘTE ~i f. 1) Câmp de pe care s-a cosit grâul sau alte cereale și pe care au rămas părțile inferioare ale tulpinilor. 2) fig. Barbă țepoasă. |
|
|
|
HAMBAR |
HAMBÁR ~e n. Încăpere specială în care se păstrează produsele agricole, în special cerealele. / GRÂNAR |
|
|
|
DEREFLECȚIE |
DEREFLÉCȚIE s. f. comutare a centrului atenției de la propria persoană la interese exterioare. (< de1- + reflecție) |
|
|
|
ETIOLOGIE |
ETIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază cauzele bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli. [Pr.: -ti-o] – Din fr. étiologie. |
|
|
|
ATROFIA |
ATROFIÁ vb. (MED.) a degenera, (înv. și pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.) |
|
|
|
PARADOX |
PARADÓX s.n. 1. Contradicție logică-formală, apărută în ciuda respectării corectitudinii logice a raționamentului; părere contrară adevărului unanim recunoscut; (p. ext.) ciudățenie, nepotrivire. 2. Fapt despre care se poate demonstra atât că este adevărat, cât și că este fals. |
|
|
|
NIMICNICIE |
NIMICNICÍE, nimicnicii, s. f. 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie. |
|
|
|
PAN - |
PAN1- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. Din fr., ngr. pan-. |
|
|
|
CORTINA DE FIER |
cortína de fier sint. s. (pol.) Linie care despărțea Europa în țări comuniste și țări necomuniste, în timpul războiului rece ◊ „Cortina de fier a căzut în 1989, o dată cu revoluțiile din Est.” (după fr. rideau de fer, engl. iron curtain; PR 1946; sintagma se folosea ◊ „neoficial” și înainte de 1989) |
|
|
|
PSIHEDELISM |
PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene; Din fr. psychédélisme. |
|
|
|
PSIHIATRIE |
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice; Din fr. psychiatrie. |
|
|
|
CIRCUMSCRIE |
CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie). |
|
|
|
GRIMASĂ |
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Strâmbătură voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace. |
|
|
|
SPEȚĂ |
SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție; Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. |
|
|
|
PER SE |
Per se (terminology), a Latin phrase meaning "in itself". |
|
|
|
AXIOLOGIE |
AXIOLOGÍE s. f. Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul valorilor (morale). [Pr.: -xi-o-p]; Din fr. axiologie. |
|
|
|
SUPERFLUU |
SUPERFLÚU, -UĂ, superflui, -ue, adj. Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu. – Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu. |
|
|
|
CUCERNICIE |
CUCERNICÍE f. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. [Art. cucernicia; G.-D. cucerniciei] /cucernic + suf. ~ie |
|
|
|
VOLUPTATE |
VOLUPTÁTE s.f. 1. Plăcere a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. [Cf. fr. volupté, lat. voluptas]. |
|
|
|
RĂZLEȚ |
RĂZLÉȚ, -EÁȚĂ, răzleți, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a depărtat de ceilalți, care a rămas singur. ♦ (Și adv.) Situat la distanță (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăcește din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleți (derivat regresiv). |
|
|
|
GRINDĂ |
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții; Din sl. grenda. |
|
|
|
INOCULA |
INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I]; Din fr. inoculer. |
|
|
|
ÎNDĂRĂTNICIE |
ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență; Îndărătnic + suf. -ie. |
|
|
|
MLĂDIȚĂ |
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (1), lăstar, vlăstar. 2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. |
|
|
|
MIJI |
MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi; (Despre plante) A răsări, a încolți. 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. |
|
|
|
INCONSECVENȚĂ |
INCONSECVÉNT, -Ă, inconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, neconsecvent. Din fr. inconséquent, lat. inconsequens, -ntis. |
|
|
|
SUPLICIU |
SUPLÍCIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic; Fig. Suferință morală, durere sufletească mare; Din lat. supplicium, fr. supplice. |
|
|
|
PERFID |
PERFÍD, -Ă adj. Înclinat să facă rău, ascunzându-și intențiile sub o înfățișare binevoitoare; viclean, fățarnic, prefăcut, ipocrit. [Cf. fr. perfide, lat. perfidus]. |
|
|
|
COLIZIUNE |
COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. |
|
|
|
FOFILA |
FOFILÁ, fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș; fig. a obține o situație mai bună prin înșelătorie.Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. |
|
|
|
HANGAR |
HANGÁR, hangare, s. n. Construcție amplasată în apropierea pistei de decolare și aterizare, destinată adăpostirii, reparării, reviziei și întreținerii avioanelor. |
|
|
|
SUSCITA |
SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui; Din fr. susciter, lat. suscitare. |
|
|
|
SPECTRU |
SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă; (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum]. (Sursa: DN) |
|
|
|
DAMNA |
A DAMNÁ ~éz tranz. 1) ist. rel. A condamna la chinurile infernului. 2) A supune unui blestem; a blestema. /;fr. damner, lat. damnare |
|
|
|
INTENDENT |
INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis. |
|
|
|
ŞOVĂIELNIC |
ȘOVĂIÉLNIC, – Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător; Șovăi + suf. -elnic. |
|
|
|
FARISEU |
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut.Din sl. fariseĩ. |
|
|
|
TABU |
TABÚ, tabuuri, s. n. Interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. Fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj. |
|
|
|
PREFIGURA |
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. Din fr. préfigurer. |
|
|
|
SECULAR |
SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic; Din fr. séculaire, lat. saecularis. |
|
|
|
PEIORATIV |
PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. |
|
|
|
SEARBĂD |
SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. |
|
|
|
TICLUI |
TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). |
|
|
|
ALIBI |
ALIBÍ s.n. Probă prin care un inculpat dovedește justiției că în momentul săvârșirii faptului delictuos imputat el se găsea în altă parte. (Fig.) Scuză, justificare. [Pl. -iuri. / < fr. alibi, cf. lat. alibi. |
|
|
|
AVORTON |
AVORTÓN, avortoni, s. m. Ființă născută înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe; Fig. Operă (literară, artistică) ratată. Din fr. avorton. |
|
|
|
MÂRŞAV |
MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. (Reg.) Scârbos, dezgustător. Din sl. mrŭšavŭ. |
|
|
|
SCRUPUL |
SCRÚPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ Fără (sau lipsit de) scrupule = fără nici un considerent moral, imoral; |
|
|
|
CATEHISM |
CATEHÍSM, catehisme, s. n. 1. Expunere a principiilor religiei creștine, sub formă de întrebări și răspunsuri; catihis; carte care cuprinde această expunere. 2. Fig. Lucrare în care se expune riguros esența unei doctrine, a unei concepții. |
|
|
|
PÂSLĂ |
PẤSLĂ s. f. Material textil obtinut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute în piuă, întrebuințat la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. |
|
|
|
SACRILEGIU |
SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. |
|
|
|
PROFANA |
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli.Din fr. profaner, lat. profanare. |
|
|
|
CRAMPONA |
CRAMPONÁ, cramponéz, vb. I. Refl. A se agăța cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se ține morțiș, scai de ceva sau de cineva, a nu voi să renunțe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva. Din fr. cramponner. |
|
|
|
ATESTA |
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. A exista în scris. A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc; Din fr. attester, lat. attestari. |
|
|
|
EU |
EU, II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. |
|
|
|
SUSCEPTIBIL |
SUSCEPTÍBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. |
|
|
|
AVID |
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare).; (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom; Din fr. avide, lat. avidus. |
|
|
|
CARACTER |
CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale |
|
|
|
DECONCENTRANT |
DECONCERTÁNT adj. v. derutant. (Sursa: Sinonime) |
|
|
|
FLUŞTURATIC |
FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. |
|
|
|
DESĂVÂRŞIT |
DESĂVÂRȘÍT adj. 1. v. perfect. 2. v. ireproșabil. 3. v. sfânt. 4. v. nemărginit. 5. v. absolut. |
|
|
|
INEFABIL |
INEFÁBIL, -Ă, inefabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi exprimat în cuvinte; inexprimabil. Din fr. ineffable, lat. ineffabilis. |
|
|
|
TÂLC |
TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație. Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ; Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. |
|
|
|
MARCHIZĂ |
MARCHÍZĂ2 ~e f. 1) Mic acoperiș sub formă de streașină, fixat deasupra intrării principale a unei clădiri. 2) Mică încăpere cu pereți de sticlă ce precedă intrarea într-o casă. /<fr. marquise |
|
