Reading...
Play button
Play button
Use LEFT and RIGHT arrow keys to navigate between flashcards;
Use UP and DOWN arrow keys to flip the card;
H to show hint;
A reads text to speech;
84 Cards in this Set
- Front
- Back
|
1. amiabil,
|
Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adver¬bial) Prietenește ♦ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. Pe cale amiabilă.
|
|
|
2. anacronic,
|
. Care conține un anacronism; anachronistic; ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.
|
|
|
3. Ancestral
|
Ereditar, strămoșesc
|
|
|
4. Anxietate
|
Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.: -xí-e-] — Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis.
|
|
|
5. Apogeu
|
. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. — Din fr. apogée.
|
|
|
6. Aroga
|
A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept.
|
|
|
7. Calambur
|
Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens.
|
|
|
8. Coercitiv
|
Care are puterea, dreptul sau menirea de a constrânge. Măsuri
|
|
|
9. Deontologie
|
Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. [Pr.: de-on-] — Din fr. déontologie. DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu].
|
|
|
10. Deplorabil
|
j. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil
|
|
|
11. Derizoriu
|
Care este foarte scăzut; de nimic; ridicol. 2) Care merită să fie luat în râs (prin lipsa sa de importanță). Argument
|
|
|
12. Desuet
|
Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii; perimat, Care nu mai corespunde timpului actual.
|
|
|
13. Detesta
|
A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund.
|
|
|
14. Dezavua
|
A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva.
|
|
|
15. Dilemă
|
Raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. ♦ Încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ).
|
|
|
16. Diletant
|
Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc.
|
|
|
17. Discredita
|
A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.
|
|
|
18. Discrepanţă
|
Care arată o nepotrivire flagrantă, un dezacord evident, o mare deosebire.
|
|
|
19. Disculpa
|
A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză).
|
|
|
20. Dubitativ
|
Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială.
|
|
|
21. Echivoc
|
Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situație ambiguă. 2. S. n. Măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor din canale, exprimând cantitatea de informație care rămâne netransmisă din cauza perturbațiilor.
|
|
|
22. Eclectic
|
referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)
|
|
|
23. Efemer
|
De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin.
|
|
|
24. Elevat
|
Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat.
|
|
|
25. Elocvent
|
Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ.
|
|
|
26. Epata
|
A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă.
|
|
|
27. Erija
|
(Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept.
|
|
|
28. Eschiva
|
A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. — Din fr. esquiver.
|
|
|
29. Evaziv
|
j. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit.
|
|
|
30. Exacerba
|
A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri.
|
|
|
31. Execrabil
|
Respingător, detestabil, dezgustător, oribil.
|
|
|
32. Iminent
|
Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil.
|
|
|
33. Imuabil
|
Care rămâne veșnic același, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil.
|
|
|
34. Imund
|
Foarte murdar; dezgustător la înfățișare.
|
|
|
35. Indelebil
|
Care nu poate fi șters din amintire, care nu se poate uita; de neșters.
|
|
|
36. Inerent
|
Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care aparține în mod firesc la ceva.
|
|
|
37. Inexorabil
|
Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil.
|
|
|
38. Inexpugnabil
|
(Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de neînvins.
|
|
|
39. Ingrat
|
Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu.
|
|
|
40. Inopinat
|
La care nu te gândești; neprevăzut, neașteptat
|
|
|
41. Intempestiv
|
Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun.
|
|
|
42. Ipocrit
|
(Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie.
|
|
|
43. Labil
|
Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil.
|
|
|
44. Laconic
|
(Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puține cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbește puțin (și precis)
|
|
|
45. Lapidar
|
(Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis.
|
|
|
46. Letal
|
Care provoacă moartea; mortal, de moarte.
|
|
|
47. Marotă
|
Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. ) Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane. 2) rar Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie.
|
|
|
48. Mercantil
|
. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.
|
|
|
49. Mutual
|
Care se face în mod reciproc și simultan. ♦ Inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel.
|
|
|
50. Oneros
|
Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb.
|
|
|
51. Oripila
|
A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare.
|
|
|
52. Ostraciza
|
A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta.
|
|
|
53. Parcimonie
|
Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. — Din lat. parcimonia
|
|
|
54. Patetic
|
1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului.
|
|
|
55. Peremptoriu
|
Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident.
|
|
|
56. , preconiza
|
A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva.
|
|
|
57. Preopinent
|
Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii.
|
|
|
58. Prezumţios
|
Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat.
|
|
|
59. Prolix
|
(Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea complicat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat.
|
|
|
60. Pronie
|
atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, Dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
|
|
|
61. Reminiscenţă
|
Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2) Urma materială, abia perceptibilă, a unor realități trecute; rămășiță vagă. 3) (în creația artistică și literară) Element inspirat ca urmare a unei influențe mai mult sau mai puțin conștiente.
|
|
|
62. Reprobabil
|
Care merită să fie reprobat, care trebuie condamnat; blamabil, condamnabil.
|
|
|
63. Repudia
|
A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat.
|
|
|
64. Repugna
|
A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund.
|
|
|
65. Reticent
|
(Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere.
|
|
|
66. Reviriment
|
Schimbare bruscă în bine; înviorare. ♦ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată.
|
|
|
67. Samavolnic
|
Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul-plac personal; arbitrar, abuziv.
|
|
|
68. Solicitudine
|
Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare.
|
|
|
69. Sorginte
|
Izvor, sursă (de informații); origine. 2. (înv.) Izvor de apă.
|
|
|
70. Subit
|
(Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat.
|
|
|
71. Subversiv
|
Care periclitează, subminează ordinea internă a unui stat; p. ext. care este împotriva ideilor, a valorilor acceptate în general. ♦ Care se desfășoară în ascuns, ilegal.
|
|
|
72. Succedaneu
|
Substanță, produs etc. care poate înlocui la nevoie o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare. Medicament care poate fi substituit altui medicament, având aceeași acțiune. ♦ Substituent; surogat.
|
|
|
73. Succint
|
(Adesea adverbial) Exprimat sau care se exprimă pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis, laconic.
|
|
|
74. Tenace
|
1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare.
|
|
|
75. Tranşant
|
Care nu admite contrazicere; categoric, hotărât. ♦ (Despre culori) Care se opune puternic una alteia. (despre oameni sau despre manifestările lor) Care hotărăște fără a admite contraziceri; categoric. 2) (despre culori) Care se deosebește izbitor una de alta; contrastant.
|
|
|
76. Trivial
|
Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă.
|
|
|
77. Troglodit
|
1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograde.
|
|
|
78. Truism
|
Adevăr evident, banal; loc comun. Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate.
|
|
|
79. Ubicuitate
|
(în religiile superioare) Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp.
|
|
|
80. Ultragia
|
A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva.
|
|
|
81. Vanitate
|
1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie.
|
|
|
82. Veleitate
|
Dorință, pretenție, ambiție (nejustificată).
|
|
|
83. Xenofobie
|
Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul.
|
|
|
84. Zămisli
|
A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. — Din sl. zamysliti.
|
